O poveste despre un cabinet medical
Un medic tanar, cu un stetoscop ultramodern in jurul gatului, zambeste degajat. Dantura perfecta concureaza albul imaculat al halatului. „De cand mi-am cumparat cabinetul, ma simt mai curat si mai uscat”. Cadrul se largeste, cuprinzand intregul cabinet, in centrul caruia troneaza un ecograf de ultima generatie. Gros plan pe termopan, dupa care, in centrul ecranului, explodeaza mesajul publicitar, cu litere portocalii: „Vanzarea cabinetelor, un succes al guvernului Tariceanu”.
In reclame, motivul fericirii poate fi o pasta de dinti, o polita de asigurare sau un credit pentru nevoi personale. Sezonier, poate fi o anumita inghetata sau o centrala termica. Personajele clipurilor publicitare sunt in al noualea cer de bucurie ca au sansa unica sa achizitioneze un prajitor de paine in rate, ajungad sa-l plateasca dublu.
Legea vanzarii cabinetelor, pe care Cinteza a scris-o pe genunchi, sa-i faca o bucurie lui Tariceanu, pare conceputa de creierul unui om care crede ca Mr. Musculo exista in realitate.
Realitatea insa, dupa cum stim cu totii, este ceva mai dura. Mr. Propper nu apare daca fluieri de trei ori si trebuie sa te apuci sa cureti faianta cu manuta proprie.
Ca sa achizitionezi spatiul destinat cabinetului ai nevoie de un credit. Banca, prezentata in reclame ca un fel de Sfanta Fecioara de la Fatima, facatoare de minuni, iti acorda un credit daca ai un venit net de circa 800 de Euro pe luna. Asta, in cazul in care ai deja minimum 25% din costul investitiei. Evident, nu trebuie sa mai ai si alte rate de platit, gen Logan sau apartament.
Ca ministru al sanatatii, Cinteza ar fi trebuit sa dea un telefon la Casa de Asigurari de Sanatate si sa intrebe cam care este venitul mediu al unui medic de familie. Daca i s-ar fi raspuns ca medicul de familie castiga, in Romania, in medie, 800 de Euro pe luna (dupa ce plateste asistentele, infirmiera, telefonul, curentul, intretinerea si cotizatia CMR), legea era numai buna.
Cum noi stim deja ca nu acesta este raspunsul corect, deducem ca Cinteza nu a dat respectivul telefon. Atunci, pe ce s-a bazat, totusi, cand a compilat aceasta lege? S-o fi gandit ca toti medicii de familie vor primi, incepand cu acest an, mosteniri fabuloase? Ca toti au pe liste pacienti miliardari, care le ofera ciubucuri generoase? Ca toti au in paralel firme care merg bine?
Sau poate a crezut ca toti medicii primesc sponzorizari de sute de mii de dolari anual de la anumite companii farmaceutice?